fog
viermii au săpat un tunel de lumină
prin oraşul acesta
ca nişte mineri pricepuţi ori ca nişte maşini ucigaşe
golind pămîntul de ţesuturi
şerpuim prin tunelul acesta prin aerul care electrizează plămînii
mă gîndesc la o fermă uitată din belfast
te gîndeşti la vremea din londra şi ce frumos ar putea fi
să mă aştepţi şi-ntimpul acesta să te joci prin apa şiroind pe asfalt
cînd ne întîlnim sîntem atît de strălucitori încît rareori mai uităm
rareori ne dăm seama unde mai sîntem
sîntem atît de aproape încît orice departe înseamnă încă un tunel de săpat
în memorie
uşile metroului se închid un feribot şuieră leneş
orologiul ia formă de măr muşcăm orele cu poftă
nu-ţi fie teamă timp mai avem pînă la întîlnirea cu pietrele
uşor ochii se-nchid
ne cîntă două păsări electrice
emicris
Lasă un Răspuns