Emicrisolia's Weblog

emicris

emicris — Fri, 26 Sep 2008 13:31:14 +0000

murder on albert road

emicris — Fri, 26 Sep 2008 13:27:54 +0000

bulgarii au ocupat camera de la etaj
brusc nimic nu mai e al tău
nici bucătăria nici baia nici gîndurile care se tot ciocnesc de trupurile lor sărate
mergi pe stradă dar mîinile nu te ajută
mergi pe stradă dar inima nu te ajută
în piept ţi-au crescut frunze de ceai
oamenii merg umăr la umăr cu tine
te urmăresc peste tot cu şepcile lor cafenii
în ochi le-au crescut frunze de ceai
vremea e relativ bună şantierele nu s-au deschis
oricum inima nu te ajută

altfel

iubita mea a îngheţat o zi întreagă la teatru
şi-a uitat ochelarii pe undeva în metrou
a început să tremure atunci am intrat în ea ca o fierbinţeală
prin spatele ochilor am intrat i-am adunat sîngele înspre centru
îi spuneam întodeauna frigul afectează extremităţile

altfel

cum sună la voi descarcerarea
sunt curios dacă e la fel ca aici
în fiecare zi cîte unul se urcă pe-un stîlp
protestează coboară apoi face dragoste
cîte una stă lîngă stîlp
plînge coboară apoi face dragoste
descarcerarea vine şi pleacă vine şi pleacă
luminile străpung orbita pînă la creier
îmi spun că-ntr-o zi vor veni după mine
mă vor găsi încleştat de marginea patului
vor aduce un fierăstrău electric îmi vor tăia o mînă
şi-mi vor vinde gogoşi cum că am toată viaţa în faţă

altfel

nu am nimic special
nu am stea în frunte
primul lucru pe care l-aş face în londra
ar fi poze cu soldaţii din garda regală
ca oricare altul
ca oricare altul
m-aş mira că soldaţii sunt tineri
m-aş mira că nu mai sunt tînăr fi-mi-ar moştenirea a dracului
moştenirea mea de la taică-miu părul alb înainte de 30
şi-o mînă ruptă

altfel

oli încă mai caută oaia fantastică pentru plozii germanului la care lucrează
şantierele nu s-au deschis în piept ţi-au crescut frunze de ceai
oamenii au inima-n dreapta şi asta te lasă rece
te urmăresc cu ochii lor cafenii şi asta te lasă rece
femeia bulgarului şi-a strîns bagajele şi-a plecat pe la şase
se conturează un soi de speranţă că poate şi bulgaru-o să plece
se conturează un soi de recunoştinţă
un soi de speranţă
dar totul în tine e încă ghem
e totul o minge pe care o cer politicos
puştii vecinului scoţian

altfel

welcome to the soldier side
soldier side my ass
nu mai lucrez la ziar am fugit
o lună de zile m-a căutat şeful
o lună de zile nu am dormit
noaptea prin parchet ieşeau morţi şi mă luau la-ntrebări
de ce nu le-am scris numele cu iniţială
de ce am mîncat o literă

altfel

n-am vorbit cu iubita mea niciodată de sex
suntem încă la început ne acomodăm unul într-altul
uneori ajută bătrînii pe stradă ori strigă după copii
rîde mult şi totul se luminează
rîde mult şi totul se-nvîrte
respiră puţin şi totul se luminează
vorbeşte puţin şi totul se luminează
eu adun tot sîngele înspre centru
întotdeauna rutina afectează extremităţile

skin

emicris — Fri, 26 Sep 2008 13:25:45 +0000

sea people

emicris — Fri, 26 Sep 2008 13:23:10 +0000

purple

emicris — Fri, 26 Sep 2008 13:18:21 +0000

dirt

emicris — Fri, 26 Sep 2008 13:12:02 +0000

nunta

emicris — Fri, 26 Sep 2008 08:02:48 +0000

my all

emicris — Thu, 25 Sep 2008 15:19:35 +0000

un lac
e musai să facem rost de un lac şi multe raţe
păstrăm pîinea uscată
mergem şi le hrănim sîmbăta

astăzi sunt doar beethoven
toate scrisorile pentru tine le semnez cu grafit
my everything
my all

facem dragoste închide ochii
înghiţim aerul
înghiţim oamenii
înghiţim peştii
în burta noastră
nimeni nu se mai îndoieşte că suntem aleşi

povestea noastră începe cu

două mere stăteau pe o pătură
unul pentru mine
cel mai copt pentru tine

fog

emicris — Thu, 25 Sep 2008 15:15:12 +0000

viermii au săpat un tunel de lumină
prin oraşul acesta
ca nişte mineri pricepuţi ori ca nişte maşini ucigaşe
golind pămîntul de ţesuturi
şerpuim prin tunelul acesta prin aerul care electrizează plămînii
mă gîndesc la o fermă uitată din belfast
te gîndeşti la vremea din londra şi ce frumos ar putea fi
să mă aştepţi şi-ntimpul acesta să te joci prin apa şiroind pe asfalt
cînd ne întîlnim sîntem atît de strălucitori încît rareori mai uităm
rareori ne dăm seama unde mai sîntem
sîntem atît de aproape încît orice departe înseamnă încă un tunel de săpat
în memorie
uşile metroului se închid un feribot şuieră leneş
orologiul ia formă de măr muşcăm orele cu poftă
nu-ţi fie teamă timp mai avem pînă la întîlnirea cu pietrele
uşor ochii se-nchid
ne cîntă două păsări electrice

sunrise

emicris — Thu, 25 Sep 2008 15:08:32 +0000